Semnul din cer
(Mc 8,11-13; Lc 12,54-56)
Capitolul 16
Mărturisirea lui Petru(
Mc 8,27-30;
Lc 9,18-21)
13 Venind în părțile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi: "Cine spun oamenii că este Fiul Omului?"
14 Ei i-au spus: "Unii «Ioan Botezătorul», alții «Ilie», alții «Ieremia sau unul dintre profeți»".
15 El le-a spus: "Dar voi, cine spuneți că sunt?"
16 Atunci Simon Petru a luat cuvântul și a zis: "Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu!"
17 Isus i-a răspuns: "Fericit ești Simon, fiul lui Iona
c, căci nu carnea și sângele
d ți-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri.
18 Și eu îți zic: tu ești Petru și pe această piatră
e voi zidi Biserica mea și porțile iadului
f nu o vor birui.
19 Ție îți voi da cheile
g împărăției cerurilor: ceea ce vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri".
20 Atunci le-a poruncit discipolilor să nu spună nimănui că el este Cristos.
Prima anunțare
a morții și învierii lui Isus(
Mc 8,31-33;
Lc 9,22)
21 De atunci a început Isus să le destăinuie discipolilor săi că trebuie să meargă la Ierusalim și să sufere multe din partea bătrânilor, a arhiereilor și a cărturarilor, să fie ucis, iar a treia zi să învie.
Note de subsol
c Lit.: Bariona; forma aramaică scurtă pentru "fiul lui Ioan", aşa cum apare în In 21,16. Acest supranume era folosit în cercul discipolilor pentru a-i deosebi pe cei doi apostoli cu numele Simon.
d Expresia: carne şi sânge, folosită în LXX (Sir 14,18; 17,31; Înţ 12,5) şi în literatura rabinică, desemnează omul limitat înaintea lui Dumnezeu; limitarea nu se referă aici la mortalitate, ci la incapacitatea omului de a cunoaşte tainele lui Dumnezeu. Această cunoaştere este posibilă numai prin revelaţia lui Dumnezeu.
e Piatra (de temelie) are un simbolism bogat şi profund în VT şi în literatura rabinică. După cosmologia ebraică, pământul ar fi apărut în oceanul primar ca o stâncă (piatra cosmică) aruncată de Dumnezeu pentru a fi temelia pământului. Stânca aceasta este identificată cu aceea a muntelui Moria pe care era construită Sfânta Sfintelor. Această stâncă era astfel considerată ca origine a pământului şi în acelaşi timp piatra de boltă ce conduce spre viitorul paradis (poarta cerului). Această idee o găsim în Iob 38,6; Is 8 şi 28, Targumul lui Iohanan şi în Talmud. Iudaismul aplica deja acest simbol persoanelor. Astfel în Is 51,1, Abraham este numit stâncă (piatră). Faptul că Isus schimbă numele lui Simon în Petru (aram. Kefa) = piatră, stâncă, este un indiciu clar că vrea să întemeieze Biserica pe credinţa lui şi nu pe credinţa colectivă a apostolilor.
f Porţile iadului: expresie cu sens metaforic desemnând puterile răului care luptă împotriva Bisericii. Deşi în simbolismul porţii nu intră decât ideea de apărare, ocrotire a locuitorilor, prin adăugarea prepoziţiei kata, i se dă verbului sensul de agresivitate.
g Înmânarea cheilor înseamnă în simbolismul biblic transmiterea puterilor (Is 22,20-22, text preluat de Ap 3,7). Cât priveşte termenii care exprimă puterea dată lui Petru, "a lega" şi "a dezlega", în limbajul juridic al timpului înseamnă "a condamna" şi "a achita", a declara un lucru nepermis sau permis.